SENTINŢĂ DEFINITIVĂ ÎN PROCESUL JUDECĂTORULUI INCULPAT ZVARA!


Sentinţa definitivă a ÎCCJ: trei ani închisoare – cu suspendarea executării pedepsei (!), dar şi cu o perioadă de şase ani sub supraveghere!

După 11 ani, s-a încheiat procesul în cazul judecătorului băimărean Vasile Zvara!

 Această cauză penală – fără precedent în Justiţia postdecembristă din România! – este practic pe rol încă din anul 2000 (sic!), când procurorii Parchetului General (dar iniţial şi cei din Cluj) au început oficial “cercetările” în dosarul cazului Zvara. În 2001, magistratul băimărean (pe-atunci judecător în cadrul Judecătoriei Baia Mare) a fost trimis în judecată, procesul penal a început la Curtea de Apel Cluj… şi-uite-aşa această “interminabilă epopee” a tot continuat până pe 30 noiembrie 2011, când instanţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (ÎCCJ), secţia penală, a dat în sfârşit o sentinţă definitivă! Definitivă, însă, atenţie!, încă nu e sigur dacă şi irevocabilă… cel puţin eu încă nu am găsit nicăieri şi menţiunea oficială “irevocabilă” (cel puţin nu până pe 5 ianuarie 2012).

 Pe scurt, conform Deciziei penale nr. 4119 din 30 noiembrie 2011, în cazul magistratului inculpat sentinţa sună astfel: “Condamnarea inculpatului Zvara Vasile, fost judecător, la pedeapsa de trei ani închisoare cu suspendare condiţionată, pe un termen de încercare de şase ani, pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită.” Plus interzicerea, timp de doi ani după executarea pedepsei principale, a unor alte câteva drepturi. Aşadar, cam asta stă scris, nota bene, într-un foarte recent comunicat de presă al DNA (!), în finalul comunicatului fiind şi următoarea precizare foarte interesantă şi chiar cam ciudată (sic! – dar în fond tipică pentru DNA): “Text neoficial, destinat mass-media, care nu angajează răspunderea instanţei de judecată”?! Hai nu zău, păi de ce? Cum vine asta? Cum adică “text neoficial” al DNA? Cum adică “nu angajează răspunderea instanţei de judecată”? Vai şi-amar!  

Apropo de DNA, după ce în perioada 2001-2006 procesele s-au desfăşurat pe la mai multe instanţe din ţară, în anul 2007 dosarul cazului Zvara a fost pasat de la Parchetul General direct în braţele DNA, iar în august 2007 procurorii DNA au trimis dosarul în instanţă; procesul s-a derulat la CA Târgu-Mureş, în 20 mai 2010 judecătorul inculpat a fost condamnat la cinci ani închisoare cu executare (sic! – dar toată media din România a tăcut mâlc!) şi-apoi s-a ajuns în recursul de la ÎCCJ. Acesta a fost, foarte în mare, lunguuuuul şi incredibilul traseu al dosarului Zvara.

Ei bine, un motiv pentru care am făcut precizările privind comunicatul DNA este şi faptul că, din câte am aflat deocamdată din surse neoficiale (păi dacă până şi DNA publică pe internet “texte neoficiale”, eu de ce n-aş avea măcar “surse neoficiale”?!), de exemplu într-o Minută a deciziei instanţei (!!!) – minută întocmită la câteva zile după data de 30 noiembrie 2011, se pare că ar fi fost vorba de “patru ani închisoare şi doi ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a, teza a II-a lit. b şi c Cod Penal”, de unde probabil şi cei şase ani perioada de supraveghere “care reprezintă termen de încercare pentru inculpat şi care se socoteşte de la data rămânerii definitive a hotărârii” (citate chiar din respectiva minută!). Probabil, zic! Probabil, fiindcă poate că cineva s-o fi răzgândit între timp… mai ştii? Vom afla asta când vom avea sentinţa definitivă oficială a ÎCCJ, plus definitivă şi executorie.

Din acelaşi caz, din aceeaşi sentinţă: “Condamnarea inculpatului Buda Vasile la pedeapsa de trei ani închisoare cu suspendare sub supraveghere, pe un termen de încercare de cinci ani, pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la luare de mită.” Dar cine este Vasile Buda? Cel care în anul 2000 a declarat procurorilor că ar fi strâns de la nişte localnici din zona Târgu Lăpuş suma de 1.700 dolari SUA, bani care ar fi trebuit să ajungă la Zvara (care atunci era preşedinte al Judecătoriei Târgu Lăpuş) pentru ca acesta să “rezolve” punerea în libertate a unui individ pe nume Şofron Ungur – pe care tocmai magistratul îl condamnase cu puţin timp înainte la şase de închisoare şi, omul fiind deja la a doua condamnare, judecătorul nici măcar nu ar mai fi avut cum să-l scape de închisoare pe respectivul recidivist! De fapt, nota bene, în această presupusă dare/luare de mită n-a existat aşa-numitul flagrant delict (!), nu, nici vorbă, n-a existat nici vreo plângere penală împotriva judecătorului (cum că el ar fi cerut bani cuiva), n-a existat decât autosesizarea unor procurori şi, atenţie!, declaraţia acestui Vasile Buda! Şi a mai fost implicat la început un anume Pavel Podină (împreună cu Buda), însă acest Podină a dispărut încet-încet din toată povestea, dar voi reveni eu asupra chestiunii…    

Una peste alta, un lucru e limpede: după cum a început acest caz – în condiţii absolut neclare şi dubioase (procurorii s-au autosesizat!!!) –, exact aşa se şi încheie, iată, după peste 11 ani de ciudăţenii, tergiversări şi strămutări ale dosarului de la un parchet la altul, de la o instanţă la alta (Bucureşti, Cluj-Napoca, Alba Iulia, Braşov, Târgu-Mureş)! Ca să nu mai spun că din septembrie 2007 nicăieri în media românească nu s-a mai pomenit de acest caz deloc, dar absolut deloc, nici măcar în 2010 când s-a pronunţat sentinţa de la CA Târgu Mureş.

Hai să vedem acum şi cine sunt, conform surselor mele “neoficiale” (dar surse foarte serioase şi credibile!), judecătorii ÎCCJ din această cauză: G.C.A. (preşedinte), M.G., N.A. şi magistratul asistent D.I. Atât deocamdată, motivele pentru care am dat doar iniţialele sunt lesne de înţeles. Toate la timpul potrivit. 

Acum se poate pune o nouă întrebare: oare este mulţumit fostul judecător de sentinţa definitivă? Adică, oare va apela Zvara la CEDO? Din câte ştiu eu până în acest moment, da, categoric da, lucru care tare multora nu le va conveni şi îi va pune rău-rău pe jar! Însă despre acest aspect, altă dată.

     Peter CZOMPA

 P.S.: Acest articol mi-a fost publicat, în 21 decembrie 2011, pe site-urile express-press.ro şi Transilvania TV News (transilvania-tv.ro); cu precizarea că aici, în acest material, am mai făcut acum doar câteva mici completări de nuanţă. Apropo, din 21 decembrie 2011 şi până astăzi (7 ianuarie 2012) nu ştiu ca undeva în mass-media centrală (recte cea din Bucureşti) să se mai fi dat publicităţii măcar o simplă ştire cât de mică despre cazul Zvara şi sentinţa definitivă din 30 noiembrie 2011. Nicăieri, de ce oare?

Apropo, tocmai am obţinut confirmarea oficială (!) că ceea ce am scris eu despre sentinţa în cauză este adevărat 100%, nicidecum ceea ce au postat „alţii” pe internet drept „text neoficial”, „comunicat neoficial”! Iar în următoarele zile voi posta aici – dar nu numai aici, evident! – chiar SENTINŢA DEFINITIVĂ OFICIALĂ COMPLETĂ!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: