Judecătorul băimărean inculpat Vasile Zvara a fost condamnat la cinci ani închisoare!
Este a treia oară (2002, 2004, 2010) când magistratul este condamnat la închisoare în aceeaşi cauză. Recursul, acum pe rol la ÎCCJ. Iar mass-media tace chitic!
Procesul penal s-a derulat la Curtea de Apel (CA) din Târgu Mureş în perioada octombrie 2007 – mai 2010, cazul fiind trimis în instanţă de către DNA în august 2007 (amănunte puteţi citi în articolul “Magistrat judecat de zece ani / Un caz fără precedent în justiţia postdecembristă” publicat în 27 aprilie a.c. pe site-ul Agenţiei de Investigaţii Media – www.agentia.org , precum şi în articolul din 28 aprilie a.c. sub titlul “Magistratul judecat de 10 ani i se destăinuie lui Traian Băsescu”). Capetele de acuzare împotriva judecătorului din Baia Mare, Vasile Zvara: luare de mită, fals în acte şi uz de fals (Legea 78/2000 – infracţiuni de corupţie). Aşadar, ultima înfăţişare la CA Târgu Mureş a fost pe data de 6 mai curent, sentinţa rămânând în pronunţare pentru 20 mai, nota bene, când instanţa a decis:
“În baza art. 254 al. 1 Cp cu aplicarea art. 13 Cp condamnă pe inculpatul Zvara Vasile la 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a şi b Cp pentru comiterea infracţiunii de luare de mită. Face aplicarea art. 71-64 lit. a-b Cp. În baza art. 254 al. 3 Cp confiscă de la inculpat suma de 1.700 USD.”
Asta a fost decizia instanţei privind “luarea de mită”, iar suma menţionată ar reprezenta – cel puţin teoretic (sic!) – mita pe care magistratul inculpat se presupune, atenţie!, numai şi numai pe baza unor declaraţii (sic!!!), că ar fi primit-o… pe la începutul anului 2000 (deci, dacă socotiţi cu atenţie, practic toate s-au petrecut în urmă cu aproape 11 ani!!!), bani cică primiţi de la două persoane din zona Târgu Lăpuş, Maramureş (Vasile Buda şi Pavel Podină). De fapt, chiar în acelaşi caz, respectiv în acelaşi Dosarul 301/43/2009 de la CA Târgu Mureş, a fost comdamnat şi Vasile Buda la trei ani de închisoare pentru “comiterea infracţiunii de complicitate la luare de mită”! De precizat, de asemenea, că magistratul condamnat a înaintat recurs împotriva sentinţei, iar primul termen la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (ÎCCJ) a fost fixat pentru data de 28 octombrie 2010 (la poziţia 31 pe lista cauzelor penale pe rol în acea dată la ÎCCJ).
Aşa stând lucrurile, s-ar putea spune “chiar nimic deosebit” până aici (sic!) – adică în 2006/2007 ar fi trebuit să apară o sesizare la DNA (deşi nu astfel s-a întâmplat!), s-a deschis un dosar, cercetări aferente, trimitere în judecată, proces, sentinţă, iar acum recurs. Ei bine, aşa ar părea la prima vedere pentru cei neavizaţi; însă chiar şi aşa, doar şi din ce am punctat sec până aici deja apar foarte multe semne de întrebare, recte câteva întrebări fireşti:
Dacă presupusele infracţiuni s-au produs în urmă cu 11 ani (!!!), când şi cum a ajuns cazul pe rol la DNA? Răspuns: la începutul anului 2007, DNA primind acest dosar de la Parchetul General!
Dar dosarul de când era la Parchetul General? Răspuns: de la începutul anului 2006!
În acest context, atunci ce s-a întâmplat în perioada 2000-2006? Răspuns: cazul/dosarul Zvara a fost oficial deschis în vara anului 2000 de procurorii Parchetului General; în martie 2001 magistratul băimărean a fost trimis în judecată; în 2002 inculpatul a fost condamnat la şase ani şi opt luni de închisoare de către instanţa CA Alba Iulia; recurs înaintat de judecător, ÎCCJ casează sentinţa şi trimite dosarul pentru rejudecare la CA Braşov; în 2004, o nouă condamnare, la şase ani de închisoare, cu posibilitate de recurs; ÎCCJ din nou casează sentinţa şi, “bombă”, în 2006 trimite dosarul înapoi la Parchetul General! Moment după care, cum spuneam, dosarul e pasat între procurori, de la Parchetul General la DNA! De ce? Nimeni nu ştie nici până astăzi de ce, excluzându-i pe procurorii implicaţi, evident!
Să mergem mai departe cu întrebările lămuritoare.
Ce s-a întâmplat la CA Târgu Mureş în cazul celorlalte două capete de acuzare, fals în acte şi uz de fals? Din sentinţa dată pe 20 mai 2010 la CA Târgu Mureş: “(…) încetează procesul penal pornit împotriva inculpatului Zvara Vasile pentru comiterea infracţiunii prevăzute de (…) – fals intelectual sub forma participaţiei improprii, ca urmare a prescripţiei răspunderii penale.”
La fel şi în cazul uzului de fals. Cu alte cuvinte, conform legilor în vigoare, cele două capete de acuzare au fost radiate (sic!), deci infracţiunile (dovedite sau nu) s-au prescris, iată, după 10 ani! Punct.
A mai rămas acum doar luarea de mită, capăt de acuzare la fel de cusut cu aţă albă şi controversat precum celelalte două anulate.
Prin urmare, pe 28 octombrie 2010 a început judecarea recursului la ÎCCJ şi, în aceste condiţii, iată, acum dosarul acestui caz a ajuns, atenţie!, pentru a patra oară pe masa judecătorilor ÎCCJ: în 2002, în 2004, în 2010 şi, nota bene, dosarul a mai trecut pe-acolo şi în anul 2008 – când judecătorii de la CA Târgu Mureş iniţial au suspendat procesul pe motiv că procurorii DNA trimiseseră dosarul în instanţă se pare că fără a fi respectat toate procedurile judiciare (iată de ce apare pauza 2007-2009 în procesul menţionat).
Ce e de reţinut din această constatare? Că magistraţii ÎCCJ au casat deja două sentinţe (de condamnare la închisoare), în 2006 au trimis dosarul înapoi tocmai la Parchetul General (oare de ce?); acum, după toate acestea, după 11 ani de cercetări şi procese, oare magistraţii vor da în sfârşit o sentinţă definitivă şi irevocabilă? Iată doar unul dintre motivele pentru care cazul Zvara este practic fără precedent în justiţia românească postdecembristă – caz unic nu numai ca durată, ci inclusiv prin modul stupefiant în care se derulează procesele de atâta timp în instanţe din toată ţara!
Vasile Zvara: “E vorba de onoare!”
Până una-alta, iată o declaraţie foarte recentă, din 23 octombrie 2010, pe care magistratul condamnat Vasile Zvara mi-a acordat-o în exclusivitate, răspunzându-mi la o singură şi simplă întrebare – La ce vă mai aşteptaţi de la acest caz, domnule judecător suspendat şi condamnat?
Vasile Zvara: “Vă mulţumesc pentru întrebare. Vă mulţumesc pentru că totuşi aţi avut amabilitatea să-mi spuneţi judecător chiar dacă sunt suspendat… alţii mă califică în alte feluri! Nu mai doresc nimic! Justiţie în România, cred că v-aţi dat seama, nu mai există… din păcate mi-am dat şi eu seama la vremea respectivă. Deci, să mi se facă dreptate nu mai sper, cel puţin nu în România! Iar cei care se fac responsabili de tot ceea ce s-a întâmplat, mă refer, aşa, în câteva cuvinte, la faptul că mi-au distrus viaţa în ultimii 10 ani… oricum n-o să fie traşi la răspundere niciodată! În ceea ce priveşte procesul ca atare, v-am mai spus-o şi repet: mafia a câştigat, trăiască mafia! Oricum, cei 10 ani pe care mi i-au furat până în prezent, n-o să reuşească niciodată să mi-i dea înapoi! Eu singur n-am să-mi fac dreptate fiindcă ar însemna să fiu ca şi ei. Atâta sper doar, ca bunul Dumnezeu să-i dea fiecăruia după cum merită! În rest, sincer, mi-e şi ruşine să mai vorbesc despre această cauză. Puneţi-vă în locul meu… sunt mai mult de 10 ani de când trăim aşa cum trăim, pur şi simplu nu mai vreau să mă mai gândesc. (…) Dar merg mai departe, categoric, categoric, n-am să mă las, evident, e vorba de onoare! Mai presus de orice, e vorba de onoare! Mi-am pus multe speranţe în români şi în România, am sperat să reuşesc să schimb şi eu ceva în sistemul judiciar din România, dar s-a adeverit încă o dată că numai cu o singură floare nu se face primăvară; aşa încât tot ce-mi rămâne e să-mi salvez onoarea!”
În anul 2010, “sursele judiciare” şi-au schimbat strategia mediatică (în privinţa jurnaliştilor lor de casă)!
În altă ordine de idei, însă legat tot de setul de întrebări fireşti pe care oricine le-ar putea formula privind ciudăţeniile cazului, iată încă o astfel de întrebare extrem de importantă, însă acum din perspectivă jurnalistică:
Dacă sentinţa a fost pronunţată pe 20 mai 2010, cum se face că timp de aproape şase luni, atenţie!, nicăieri în mass-media românească, dar absolut nicăieri nu a apărut nici măcar cea mai simplă şi seacă ştire de genul “Un judecător a fost condamnat la cinci ani de închisoare”? Oare nu ar fi fost asta o ştire de real interes pentru opinia publică? Oare o astfel de ştire – cu un judecător condamnat la cinci ani de închisoare – nu ar interesa orice jurnalist, orice instituţie media? Cum să nu, asta cu atât mai mult cu cât nu în fiecare zi, nu în fiecare lună, nici măcar în fiecare an nu se aude despre aşa ceva, cum că judecătorii să condamne la închisoare… un judecător! Şi-atunci? Care să fie explicaţia? Iată în acest sens, deocamdată, doar un reper, un argument că “jocurile de culise” s-au schimbat radical în 2010. Şi când spun jocuri de culise, mă refer în special la “sursele” care timp de 10 ani şi-au alimentat jurnaliştii de casă doar cu ceea ce doreau ele, “sursele”, să afle opinia publică despre cazul Zvara. Adică, de exemplu, veşnicele minciuni-dezinformări de genul “fostul judecător” şi “a fugit din ţară” (aspecte pe care le-am clarificat în celelalte materiale publicate)!
Spuneam că în august 2007 procurorii DNA l-au trimis în judecată pe magistratul Zvara, da? Primul efect media atunci: pe 4 şi 5 septembrie 2007 ştirea a fost publicată în mai multe ziare locale şi centrale, la fel pe mai multe site-uri de presă (şi oricine poate verifica acest lucru tastând numele Zvara Vasile pe Google)! Deci trimiterea în judecată a magistratului chiar a fost o ştire de interes naţional în 2007, dar în 2010 nimeni din mass-media centrală nu a mai fost interesat de ditamai sentinţa de condamnare la închisoare a aceluiaşi judecător?! Chiar poate crede cineva “scăparea” asta ciudată? Sau, din alt unghi de vedere, nici măcar un jurnalist din judeţul Mureş nu a aflat în 2010 că la CA Târgu Mureş judecătorii mureşeni au condamnat la închisoare tocmai un magistrat?
Ba mai mult, nota bene, nici un purtător de cuvânt din Justiţie nu a anunţat mass-media despre sentinţa extrem de gravă din 20 mai 2010?! De ce? Dar despre acest subiect voi relata separat, fiindcă lucrurile au luat deja o turnură realmente incredibilă (şi chiar periculoasă din anumite puncte de vedere, dar toate la timpul potrivit). Iată acum doar o mostră: la ultimele înfăţişări în procesul de la CA Târgu Mureş, instanţa de judecată a hotărât că avocatul lui Zvara, avocat care îl reprezintă pe magistrat încă de la prima înfăţişare din 2001 (sic!), nu-l mai poate reprezenta în continuare pe inculpat în proces! Şi, în consecinţă, după atâţia ani apărat de acelaşi avocat, inculpatul s-a trezit brusc pe cap cu un… avocat din oficiu (dar oare ce putea afla acest avocat din oficiu despre un caz aflat pe rol de 10 ani?)! Nu-i aşa că într-adevăr devine tot mai interesant?
Peter CZOMPA
Un blog nicidecum de amuzament 