Cazul judecătorului inculpat Zvara (prima parte)


UN CAZ FĂRĂ PRECEDENT ÎN JUSTIŢIA POSTDECEMBRISTĂ DIN ROMÂNIA: CAZUL JUDECĂTORULUI ZVARA DIN BAIA MARE

(prima parte / aspecte generale)

Incredibilul caz al judecătorului „corupt” Vasile Zvara din Baia Mare – un dosar aflat deja în „anul 10”, tot pe rol încă din anul 2000!

Acum procesul este (din nou) pe rol la Curtea de Apel (CA) din Târgu Mureş, ultima înfăţişare derulându-se în 15 martie 2010. Procesul e departe de a se fi încheiat, astfel că, odată cu noul an, teoretic cazul este de-acum în ANUL XI (anul unsprezece, da, aţi citit corect!).

        În special în ultimii patru ani, surprizele-şoc s-au ţinut lanţ: prima foarte mare surpriză (din punct de vedere al procedurii juridice) a fost atunci când, în 2006, judecătorii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (ÎCCJ) au returnat dosarul la Parchetul General al României; la rândul lor, procurorii Parchetului General au pasat dosarul la DNA!; desigur, procurorii DNA au trimis apoi dosarul cazului în instanţa de judecată, în august 2007. Moment după care, în noiembrie 2008, cade ultima şi deocamdată, probabil, cea mai mare bombă din acest stupefiant caz: instanţa CA Târgu-Mureş returnează dosarul la DNA! Din ce motive, vedeţi în continuarea articolului. Şi pentru ca tacâmul să fie complet (sic!), DNA contestă surprinzătoarea, dar fireasca decizie a judecătorilor târg-mureşeni. Începând din 17 februarie 2009, la ÎCCJ s-a desfăşurat acest inedit şi foarte ciudat proces (recte contestaţia DNA împotriva deciziei CA Târgu-Mureş), pentru ca în luna mai 2009 judecătorii ÎCCJ să decidă continuarea procesului tot în Târgu Mureş, prima dezbatere publică având loc pe 28 septembrie 2009. Judecătorul băimărean este acuzat de luare de mită (fiind vorba, doar conform unor declaraţii, de o presupusă mită de 1.800 dolari SUA), fals în acte şi uz de fals.          

„Filmul jocului” – pe durata a 10 ani, deocamdată

        Cazul judecătorului Vasile Zvara de la Judecătoria Baia Mare a intrat şi el, odată cu România, în Uniunea Europeană (în anul 2007, evident): însă, iată, un caz tot nerezolvat şi acum, în 2010! Adică acest caz este şi astăzi tot pe rolul instanţelor de judecată ori în cercetări la te-miri-ce Parchete, deci tot nefinalizat, nota bene, practic după peste 10 ani (sic!) de anchete, procese, strămutări, sentinţe cu condamnare la închisoare (au fost chiar două astfel de sentinţe!), recursuri, casări de sentinţe, rejudecări ş.a.m.d. Fiindcă, atenţie, dosarul Zvara a fost deschis oficial în iunie 2000 (vă vine să credeţi cât timp a trecut de atunci?), atunci când, cel puţin teoretic – deci doar pe hârtie -, au demarat cercetările procurorilor în acest interminabil, incredibil şi „secretos” caz. De fapt, e chiar impropriu spus „caz încă nerezolvat”, nefinalizat, pentru că acum cazul Zvara e aproape în situaţia de la începutul anului 2001: adică în faza de început a procesului penal! Păi cum e posibil, fir-ar el al dracu’ de caz ciudat, cum naiba se poate aşa ceva? Cum adică din nou la procurori în 2008, din nou în instanţă în 2009, când de fapt cazul a fost deschis chiar de procurori încă din vara anului 2000? Cum vine asta, în contextul în care în perioada 2001-2006 au tot fost înfăţişări peste înfăţişări ale acestui proces prin toată ţara?

       Dar, ia să vedeţi dvs., mai întâi, cam ce a fost din anul 2006 până astăzi. Şi de ce începem în acest mod, recte cu această perioadă, veţi înţelege imediat.           

      Aşadar, după circa şase ani de anchete şi procese (în perioada 2000-2006), dosarul a fost returnat la Parchetul General al României, asta întâmplându-se în urmă cu circa patru ani. Mai exact, acest lucru s-a petrecut pe data de 26 ianuarie 2006, cînd instanţa ÎCCJ a decis – exact atunci cînd practic toată lumea aştepta, în sfîrşit (după şase ani de procese), o sentinţă definitivă şi irevocabilă – deci judecătorii au decis ca dosarul cazului să fie trimis înapoi la procurii Parchetului General – deci unde dosarul stătuse şi în perioada iulie 2000 – februarie 2001. Altfel spus, ceva n-a mers bine, ceva a „scârţâit” din greu în voluminosul dosar în toţi cei şase ani, aşa că judecătorii ÎCCJ n-au îndrăznit nici să-l achite, dar nici să-l condamne definitiv şi irevocabil pe magistratul băimărean inculpat. Precizez că Zvara a fost trimis în judecată în februarie/martie 2001 pentru luare de mită, fals în acte şi uz de fals – acestea fiind capetele de acuzare.

        Să mai facem aici câteva precizări utile cititorilor. De dosarul cazului s-a ocupat, în prima fază a cercetării penale, fostul procuror-şef Nicolae Păcurar de la Parchetul General, însă, în februarie 2001, în mod foarte-foarte curios, pe final cazul a fost preluat de celebrul procuror Flavius Crâznic (cel care mai târziu avea să devină consilier al doamnei ministru Monica Macovei – sic!); procurorul Crâznic a fost cel care a pus, chiar în februarie/martie 2001, soluţia de trimitere în judecată a magistratului băimărean Vasile Zvara, iar Rodica Stănoiu (pe-atunci încă în PSD), ministru al Justiţiei la acea vreme, şi-a pus avizul final pentru trimiterea dosarului în instanţă. Aşa a început procesul la CA Cluj-Napoca, în iulie 2001.

        Apropo de Ministerul Justiţiei şi de miniştri, în condiţiile în care în anul 2000, când a fost deschis oficial dosarul Zvara, ministru al Justiţiei încă era Valeriu Stoica (pe-atunci în PNL), făcând o socoteală simplă constatăm că acest dosar a „prins” din anul 2000 până astăzi, atenţie!, exact şase (6) miniştri care s-au perindat prin fruntea Ministerului Justiţiei! Şi nici unul, dar absolut nici unul nu a pomenit vreodată despre existenţa pe rol a cazului judecătorului Zvara. Oare de ce?   

Procurorii DNA au trimis dosarul Zvara în instanţă, în anul 2007, fără ca anterior ei să fi deschis acţiunea penală! – asta susţin public magistratul inculpat Zvara şi avocatul său, Traian Velea 

        Una peste alta, pe scurt, concluziile sînt următoarele: cazul e tot pe rol, intrând astfel în anul zece/unsprezece!!! Procesele s-au desfăşurat până acum în Cluj-Napoca, Alba-Iulia, Braşov, Bucureşti şi Târgu-Mureş; inculpatul a fost condamnat deja de două ori (de CA Alba-Iulia, la 6 ani şi opt luni de închisoare, respectiv de CA Braşov, la 6 ani de închisoare!); ambele sentinţe au fost ulterior casate de CSJ, recte de ÎCCJ; pe urmă, în 2006, după cum spuneam, dosarul a fost returnat de către instanţa ÎCCJ la Parchetul General, practic situaţia cazului/dosarului redevenind precum era în anul 2000: din nou în faza de cercetare penală (incredibil, dar adevărat!).

        Şi după încă un an, adică în ianuarie 2007, a căzut încă o „bombă”: de la Parchetul General, dosarul a fost transferat tocmai la… DNA!!! Dar de ce la DNA? – e încă un subiect cu schepsis, încă una dintre multele mari „necunoscute” ale cazului. Iar procurorii DNA l-au trimis din nou în instanţă pe judecătorul inculpat, asta în august 2007. În atari condiţii, ia ghiciţi unde urma să (re-re-re)înceapă interminabilul proces: chiar la CA Cluj, adică exact acolo unde începuse prima oară în anul 2001. Dar, la fel ca în 2001, culmea ironiei, nici în 2007 procesul practic nu a reînceput în Cluj fiindcă, după doar două înfăţişări formale, procesul a fost strămutat la Curtea de Apel din Târgu-Mureş, unde a fost pe rol, atenţie mărită acum, doar până în noiembrie 2008. Moment în care a căzut noua bombă, poate cea mai mare din 2000 încoace: instanţa CA Târgu-Mureş a sistat derularea procesului, trimiţând dosarul cazului – ghiciţi unde? – fix înapoi la „meseriaşii” procurori de la DNA!!! Din ce motive, ne spune chiar magistratul anchetat Zvara, într-un răspuns din interviul telefonic (înregistrat, evident) pe care judecătorul în cauză l-a acordat în exclusivitate subsemnatului, pe data de 7 februarie 2009:

        „Din câte am aflat de la apărătorul meu, avocatul Traian Velea, de fapt dosarul meu a fost trimis în instanţă în mod nelegal, conştient nelegal, dar asta nu contează în momentul de faţă… deci fără ca acţiunea penală să fi fost pusă în mişcare (de către procurorii DNA – n.a.) nici împotriva mea, nici împotriva aşa-zisului co-inculpat (Vasile Buda, implicat în chestiunea privind presupusa dare/luare de mită pentru „rezolvarea” cazului Ungur Şofron – n.a.)! Ceea ce este extrem de grav – să trimiţi un dosar la nivel de Curte de Apel, şi vorbim mai apoi de un Parchet care este Parchet la nivel naţional, DNA, deci să trimiţi un dosar în instanţă fără ca acţiunea penală să fi fost pusă în mişcare! De probe nu mai vorbim, pentru că acestea nu există la dosar, dar cel puţin se putea pune în mişcare acţiunea penală. Evident, (procurorii – n.a.) nu au îndrăznit să o facă, a fost o tragere de timp – cum încearcă deja de nouă ani; şi iată că dosarul a fost returnat la DNA. M-a surprins şi pe mine, în mod plăcut, curajul judecătorului care a luat această decizie, însă… aşa s-a întâmplat, aici aveţi dreptate: dosarul este la DNA.” – declara Zvara în februarie 2009.   

        Acum, în aceeaşi ordine de idei, sigur că se pune întrebarea: pur şi simplu au greşit copilăreşte procurorii DNA, a fost doar o gravă scăpare, o gafă profesional-juridică de proporţii, sau dimpotrivă, a fost o acţiune deliberată a unor procurori DNA? Oricum ar fi, e la fel de grav, căci în prima variantă ar fi vorba implicit de crasă incompetenţă, iată, chiar la nivelul unui Parchet Naţional, iar în a doua variantă ar fi ceva realmente stupefiant pentru (in)justiţia românească… Dar oare chiar crede cineva că nişte procurori care au ajuns să lucreze la DNA sunt tâmpiţi-grămadă şi au o pregătire şi experienţă profesională sub nivelul unor procurori debutanţi? Cam greu de crezut aşa ceva…          

        Dar să mai revenim, încă puţin, la precizările generale privind întreaga perioadă 2000-2007: judecătorul inculpat Zvara nu a fost niciodată reţinut nici măcar un minut, nici arestat şi nici nu i s-a pus vreo interdicţie, de exemplu cea de a părăsi ţara (oare de ce nu s-a luat această decizie, procurorii chiar nu aveau suficiente probe? – sigur că nu!). Într-adevăr, acest caz este incredibil sub absolut toate aspectele sale, de la durata lui şi pînă la modul în care cazul Zvara este ţinut în cel mai mare secret (sic!), vorba vine, de către absolut toţi reprezentanţii Justiţiei din România – de la ministru pînă la purtătorii de cuvînt ai Ministerului Justiţiei şi ai Parchetelor implicate în caz. Oare de ce nici acum, după 10 ani de suspectă tăcere cvasi-generală, nici măcar acum cînd România a devenit membră UE, nimeni dintre reprezentanţii Justiţiei româneşti nu spune public că există pe rol şi cazul unui „judecător corupt” din Baia Mare? Oare nu există probe palpabile în dosar? Oare totul a fost doar o mârşavă înscenare împotriva judecătorului băimărean? – şi ca să mai lămurim un aspect, dosarul cazului a fost pur şi simplu deschis de procurori, în anul 2000, dar, atenţie!, fără a fi existat vreo sesizare ori vreo plângere împotriva magistratului, depusă de vreun cetăţean nemulţumit, indiferent care ar fi fost acela. Pentru că, în fond, magistratul băimărean e acuzat de luare de mită, fals în acte (fals intelectual) şi uz de fals, acuzaţii extrem-extrem de grave! Iar băimărenii, de fapt toţi maramureşenii şi, de ce nu, toţi ceţăţenii ţării au dreptul să afle cum se derulează mult trîmbiţata REFORMĂ ÎN SISTEMUL DE JUSTIŢIE DIN ROMÂNIA – mai ales atunci cînd e vorba de „curăţenia internă” printre judecători şi procurori; de aceea opinia publică din Maramureş, recte din România, ar trebui informată nu doar despre cazurile cu fel şi fel de infractori de duzină, cu violatori nenorociţi, spărgători de doi bani, potlogari, hoţi, curve şi proxeneţi sau criminali psihopaţi, ci şi despre cazurile în care sunt implicaţi judecători, procurori, avocaţi, notari şi executori judecătoreşti! Nu de alta, însă marea majoritate a populaţiei are de-a face, într-un fel sau altul, cu JUSTIŢIA, iar cei mai mulţi cetăţeni se plâng exact de acest lucru: porcăriile ordinare din justiţie, la mai toate nivelurile!

        Deci, revenind la caz, un judecător băimărean este cercetat penal şi judecat de 10 ani de zile; oare ce mama dracului poţi cerceta, judeca şi rejudeca timp de 10 ani? Există sau nu există probe, dovezi palpabile împotriva magistratului Zvara? Iată de ce acest caz este ţinut sub o totală tăcere (inclusiv de către mass-media, atenţie!), iată de ce există în Baia Mare un caz efectiv fără precedent în justiţia din România!

         „Se încearcă în mod voit tărăgănarea procesului, ceea ce e de-acum evident, tocmai pentru că toţi cei din lumea juridică, bineînţeles că doar cei care cunosc bine cazul meu, sunt conştienţi că nu există nici o probă la dosar împotriva mea, însă nu puţini sunt cei care ştiu că eu incomodez într-atât de mult anumite zone din Ministerul Justiţiei – prin ceea ce am descoperit în această structură! – încât este imperios necesară înlăturarea mea din acest sistem! (…)” – iată ce declara judecătorul băimărean, în exclusivitate pentru subsemnatul, nota bene, în septembrie 2001. Da, încă de-atunci, din anul 2001, se pare că judecătorul a simţit că se încearcă tărăgănarea cazului în ansamblul său; şi iată că timpul a confirmat din plin spusele şi temerile sale din 2001. Suntem deja în 2010 şi cazul Zvara e tot pe rol! 

        Încă două precizări, în final, apropo de unicitatea cazului. Într-adevăr, judecătorul inculpat a plecat din România, împreună cu întreaga sa familie, încă de la finele anului 2001 (după cum au mai relatat şi anumite publicaţii centrale, în afară de articolele publicate de subsemnatul). Dar de la a sublinia că magistratul a plecat din ţară – cât se poate de legal, şi până la a scrie că „a fugit din ţară”, e cale mult prea lungă şi, în fond, chestie de etică profesional-jurnalistică. De asemenea, o altă caracteristică a acestor articolaşe scrise „pe surse” (articolaşe care, coincidenţă, apăreau toate DEODATĂ, în mai multe publicaţii centrale, dar întotdeauna erau scrise exact după acelaşi calapod, conţineau aceleaşi informaţii generale şi, nota bene, exact aceleaşi „mici greşeli”?!) era faptul că peste tot era folosită sintagma „FOSTUL JUDECĂTOR”! Oare de ce scriau astfel acei ziarişti? – din moment ce şi acum, în anul 2010, este vorba strict de un JUDECĂTOR INCULPAT, SUSPENDAT DIN FUNCŢIE, atât şi nimic mai mult, până când nu va exista o sentinţă definitivă, irevocabilă şi executorie! De ce atâta dezinformare în special în presa scrisă centrală? Dar oare e vorba de o dezinformare din motive de incompetenţă jurnalistică sau de o dezinformare cu bună ştiinţă? Eu sunt acum 100% sigur, după atâţia ani de când urmăresc acest caz deosebit, că a fost vorba, din păcate, de o dezinformare clar deliberată! De ce? – e un alt subiect grav despre care voi scrie separat.   

                                                                                (VA URMA)

Vasile-Peter CZOMPA

          P.S.: Cum spuneam, timp de un an de zile, în 2006, dosarul cazului a „stat” din nou la Parchetul General (precum în perioada 2000-2001). Din ianuarie 2007, dosarul a stat la procurorii DNA până în august 2007, când aceştia l-au trimis din nou în judecată pe Zvara. Ce au făcut încă aproape un an şi jumătate procurorii care din nou s-au ocupat de dosar? Ce-au mai cercetat ei după şapte ani (2000-2007)? Oare abia atunci au început să caute probe împotriva judecătorului Zvara? Fiindcă „tovarăşii” procurori de la Parchetul General trebuiau, cel puţin teoretic, atunci în 2006, ori să-l scoată pe inculpatul Zvara de sub urmărire penală şi să închidă cazul, ori să-l trimită ei pe magistrat din nou în judecată… Ceea ce într-adevăr ar fi fost încununarea ridicolului absolut în anchetarea unui judecător de către procurori – procurorii care, din păcate, încă sunt „mîndria noastră naţională”! Sau, vorba magistratului băimărean Zvara, „procurorii reprezintă cea mai monstruoasă moştenire a regimului comunist!” – după cum declara judecătorul însuşi. Dar nu, procurorii Parchetului General au făcut ce-au făcut (adică nimic?), s-au spălat frumos pe mânuţe de acest caz şi au pasat dosarul Zvara colegilor lor de la DNA! De ce oare? Păi nici DNA şi nici măcar precursorul PNA nu existau în anul 2000! Atunci oare ce-or fi descoperit nou, după şapte ani de cercetări şi procese, procurorii de la Parchetul General? Nimeni nu ştie nici astăzi. Nu e chiar culmea? Dar ce-or fi făcut procurorii DNA alte luni bune cu acest caz? Nimeni nu ştie nici asta! Păi cum, fiindcă nimeni din Ministerul Justiţiei n-a spus public că DNA a avut în lucru (sic!) un caz de „judecător corupt” din Maramureş, adică un caz căruia nu i-au dat de capăt, iată, de 10 ani de zile de când e pe rol, nici un procuror şi nici un judecător din România?! Şi toţi aceştia TAC CHITIC DE PESTE 10 ANI, cazul Zvara n-a existat şi nu există public nici astăzi… Oare de ce? De ce toată lumea se teme într-atât de mult de cazul Zvara? De ce oare presa românească – şi cu atât mai mult presa din Maramureş – se teme într-atât de tare de cazul Zvara? Vă voi spune în curând de ce… că doar nu-şi imaginează cineva că, timp de 10 ani, subsemnatul (ca jurnalist) o fi stat cu mâinile-n sân, aşteptând să mai treacă o înfăţişare, şi-ncă una, şi-ncă una, să se mai mute dosarul undeva, să mai apară câte-o minciună ordinară prin câte-o publicaţie centrală „independentă” ori pe cine ştie care site de presă…

P.S.(2): Pentru cei interesaţi, următorul termen în procesul de la Curtea de Apel din Târgu Mureş este stabilit pentru data de 26 aprilie 2010.

Anunțuri

Un răspuns to “Cazul judecătorului inculpat Zvara (prima parte)”

  1. Maria Ratiu Says:

    Este ceva de cosmar ce se intampla in Justitia romana. Eu, dupa ce citesc tot imi vine sa fac ceva. Trebuie sa fac ceva,nu stiu ce,o prostie dar sa misc apele intr-un fel. Tu, Peter iti pui atatea intrebari despre jurnalisti,despre cata nedreptate si cat de incorect si incoerent a fost gestionat acest caz,dar eu imi mai pun o intrebare la care nu am raspuns:de ce pana acum judecatorul Zvara nu s-a apelat la forumuri internationale sau alte organizatii cum ar fi Amnisty International? Nu stiu ce sa mai spun…Uneori iti vine sa „dai cu cutitu’n piatra” ca sa zic asa. Multumesc Peter ca esti in linia intai. De jurnalisti curajosi ca tine avem nevoie chiar daca,deocamdata ii numaram pe degete. Eu cunosc,sau mai bine is incep sa cunosc,doar unul:TU!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: